Leneșul (din pilda talanților)

Când le-a împărțit stăpânul
Unor robi talanții săi,
A chemat pe toți să vină
Și cu pacea Sa divină
Le-a zis: "Iată, dragii mei!

Voi pleca în altă țară
Dar mă-ntorc din nou la voi.
Nu fiți leneși în lucrare,
Eu vă las la fiecare
Banii să lucrați cu ei!

Și să nu fie-ntristare
Eu vă las după putere,
Fiecare cât primește
Un talant sau poate zece
Socoteala vă voi cere

A chemat întâi pe unul
Și i-a dat vreo cinci talanți.
Altuia doar doi îi dete
Altul unu și-l trimite
Plecă și el cu ceilalți.

Deci plecând voios stăpânul
Vizitând o altă țară
Se gândea când se va-ntoarce
Robii lui câți bani vor face
Și cât oare ei lucrară!

Pe cei leneși în lucrare
Să nu-i țină-n casa sa
Dar oricare cu talanții
Prin negoț aduce și-alții
Stăpânu-i va lauda.

Cel care primise primul
Și-avea-n grijă cinci talanți
I-a pus în negoț îndată
Și valoarea fu dublata
A adus alți cinci talanți.

Cel cu doi talanți se duse
Și punându-i în lucrare
După trudă și nevoi
A adus cu ei alți doi
Mândru de realizare.

Dar cel ce primise unul
Plecă cu talantul lui
Și s-a dus, a luat o sapă
Făcu în pământ o groapă
Și-l dădu pământului...

După-o vreme împăratul
S-a întors din nou în țară.
I-a chemat pe robii lui
Si îi spuse fiecui
C-o să-i ceară socoteala.

Începu cu cel dintâi
Ce veni s-aducă banii.
Împăratul bucuros
S-a purtat cu el frumos
Căci dublase gologanii.

Și-ntorcându-se spre gloată
Lăudă pe sluga Sa:
- "Fiindcă-ai fost un bun ispravnic
Ai fost credincios și harnic
Intră-n bucuria mea!"

Îl chemă pe cel de-al doilea
Ce avea doar doi talanți
Doamne, eu de-atunci tot umblu
Și-am adus acuma dublu
Lângă doi sunt și ceilalți!

Bucuros nevoie mare
Împăratul l-a iubit.
Către gloată s-a-ndreptat
Și frumos l-a lăudat
C-a fost harnic și-a muncit!

Și-a venit și cel din urmă
Cu talantul lui în mână...
Doamne, nu știu cum să-ți spui,
Știu că iei de unde nu-i
Să vrei totul la-ndemână.

Când talantul mi l-ai dat
M-am dus de l-am îngropat.
Acum ia-ți-l înapoi!
N-am putut să aduc doi
Ia-l așa cum mi l-ai dat!

Ești om aspru și tu iei
De unde n-ai semănat
De unde n-ai vânturat
Și de unde n-ai lucrat
De-aceea l-am îngropat!

Când a auzit stăpânul
A zis către robul său:
-"Rob rău, leneș și viclean
Eu ție ți-am dat un ban
Și-ai ascuns talantul meu!

Cum nu l-ai dat la zarafi
La cei care dau dobândă?
Ești un leneș și un rău
De-aceea nici Dumnezeu
N-a vrut ca să-ți dea izbândă".

Porunci deci la argați
Să fie cu sânge rece,
Să îi ia din mâini talantul
Si să-l dea acum la altul,
La acel ce avea zece.

Iar pe robul cel netrebnic
Aruncați-mi-l afară
La-ntuneric și necaz
Căci n-a vrut să fie treaz
Și să fie de ocară!

Și l-au aruncat în beznă
Pentru lenevia lui
Căci așa se poartă Domnul
Cu cel ce iubește somnul
Ignorând talantul lui!

Dacă Dumnezeu din ceruri
Te-a-nzestrat cu daruri noi
Nu le-ascunde într-o groapă
Unde molia le sapă
Și le fură oameni răi!

Isus e-mpăratul nostru
Ce-a plecat în altă țară
El s-a înălțat la ceruri
Unde cântă mii de coruri
Dar se va întoarce iară.

Uită-te dacă mai ai
Socotind ce ți-a dat Domnul!
Fiindcă El te-a înzestrat
Și talanții ți i-a dat
Nu cumva să iubești somnul!

Omul, firea pământească
Nu te lasă să lucrezi
Dar tu vino cu credința
Domnul îți dă biruința
Cu talanții să lucrezi.

Când ISUS are să vină
Cu toți îngerii în cor
Toți îi vom da socoteală
Fără vorbă sau tocmeala
Fără greșuri sau erori!

Cine a-ngropat talantul
Ca un las necredincios
Va fi aspru judecat
Ca și leneșu-aruncat
Cu păcatul vicios!

Dar cine-a lucrat cu grijă
Cu talanții bucuros,
Răsplătirea va fi mare
Dată pentru fiecare
De însuși ISUS HRISTOS

Amin Ian.29.2010
George Petre-Chicago